Amnistia de TVA e blocată la ANAF: ce fac antreprenorii?

Ce spune legea și cum s-a ajuns la întârziere?

Procedura de aplicare a noii legislații privind amnistia TVA a depășit cu mult termenul limită stabilit legal, o situație care persistă de aproape șapte săptămâni de la intrarea în vigoare a normelor. Deși regulamentul detaliat lipsește încă, acest vacuum procedural nu suspendă automat drepturile dobândite de contribuabili prin legea nou adoptată.

Alina Nica, fondatoarea cabinetului juridic Lawyeresse și avocata care a susținut din primele momente soluționarea prin act normativ a dosarelor firmelor cu codul fiscal anulat – cazuri în care ANAF recupera TVA retroactiv pentru ultimele cinci ani – explică nuanțele juridice ale acestei stări de fapt.

Conform Legii nr. 177/2026, TVA-ul și accesoriile aferente, solicitate retroactiv entităților cărora li s-a revocat din oficiu codul de TVA, au fost anulate sub anumite condiții, pentru intervalele de timp post-1 ianuarie 2019. Norma legală a intrat în vigoare la data de 27 august.

Textul legal conținea, la articolul unic, prevederea clară că mecanismul de aplicare ar trebui aprobat printr-un ordin semnat de președintele ANAF, într-un interval de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare, ceea ce fixa termenul limită în jurul datei de 26 septembrie.

Blochează lipsa procedurilor efectele legii?

Realitatea a dovedit însă că proiectul acestui ordin a fost supus dezbaterii publice abia pe 29 septembrie, o dată la care termenul legal era deja depășit.

După închiderea fazei de consultare, la mijlocul lunii octombrie, varianta finală a documentului nu fusese încă publicată.

Astfel, întârzierea nu mai este o problemă minoră de câteva zile, ci depășește cu peste două săptămâni limita impusă de legislator, la aproape șapte săptămâni de la momentul activării legii.

Alina Nica accentuează, reiterând acest argument de fiecare dată, că absența procedurii nu are puterea de a îngheța efectele legii. O lege aflată în vigoare generează consecințe juridice prin simpla sa existență, în timp ce ordinul de aplicare servește doar la operaționalizarea acesteia, fără a o putea condiționa.

Obligația de a emite ordinul în 30 de zile îi revine exclusiv ANAF, nu contribuabilului, iar nerespectarea acestui termen nu poate fi invocată împotriva persoanelor pe care legea le protejează.

Ce riscă firmele și ce trebuie oprit urgent?

Autoritatea nu își poate justifica propria lene birocratică pentru a amâna exercitarea unui drept deja născut.

Întârzierea are, firește, consecințe palpabile: ea poate fi sancționată în instanțele de contencios administrativ.

Cu alte cuvinte, dreptul de a nu mai datora sumele respective și dreptul de a solicita înapoi ce s-a achitat există neîndoielnic din 27 august 2026, indiferent dacă ordinul va apărea mâine, peste o lună sau ulterior.

Preocuparea principală a avocatei este ca această amânare să nu fie interpretată de funcționari ca o pauză în care creanțele vechi pot fi urmărite în continuare.

Cine plătește factura acestei întârzieri?

O datorie anulată prin lege la data de 27 august 2026 nu devine din nou exigibilă doar pentru că ANAF nu și-a finalizat propriul regulament.

Executările inițiate pe baza acestor creanțe ar trebui să se oprească, popririle ar trebui ridicate, iar ratele dintr-o eșalonare nu ar trebui solicitate pentru sume care nu mai constituie o obligație. Acest lucru nu echivalează cu o oprire unilaterală a plăților, ci se recomandă ca, în primul rând, să se solicite în mod formal, în scris, modificarea planului de eșalonare.

Fiecare zi în care se procedează contrar se reflectă direct în lichiditățile și în operațiunile firmelor ale căror datorii au fost deja stinse prin lege.

Această întârziere nu este, cel mai probabil, cauzată de dificultăți tehnice. Ne referim la aceeași administrație care a demonstrat o promptitudine remarcabilă în a stabili retroactiv TVA pe un orizont de cinci ani.

Când impunerea obligațiilor este rapidă, iar remedierea lor este lentă, mesajul transmis mediului de afaceri este că riscul rămâne constant transferat pe umerii contribuabilului.

Cum pot acționa antreprenorii chiar acum?

Instituția care a generat întârzierea nu suportă costuri directe, însă firmele care o suferă plătesc factura, lună de lună, cu atât mai mult cu cât mecanismul de restituire rămâne, în variantă de proiect, legat de liste și confirmări interne, transformând un drept cert într-o simplă așteptare.

Avocata a parcurs integral proiectul ordinului și a depus, în cadrul consultării publice, observații prin care a cerut ca forma finală să rezolve punctele critice: de la suspendarea executărilor și a eșalonărilor, la restituirea integrală a fondurilor, inclusiv dobânda legală, și la actualizarea fișei fiscale. Toate acestea constituie modalități de aplicare a legii, deoarece un ordin trebuie să garanteze implementarea integrală a normei juridice. Rămâne de văzut cât din aceste sugestii se vor regăsi în textul definitiv.

Până la publicarea ordinului, persoanele afectate nu trebuie să stea pasive, așteptând documentul.

Cei care au achitat sumele pot depune deja cererea de restituire, folosind chiar formularul transmis spre consultare ca anexă la proiectul de ordin.