Agricultura românească ar putea pierde 5 miliarde de euro între 2028 și 2034, avertizează Achim Irimescu

De ce costul creditării variază atât de mult între piețele financiare?

Achir Irimescu, fost ministru al Agriculturii și reprezentant diplomatic al României la Bruxelles, a lansat un avertisment sever privind viitorul sectorului agricol național.

Impozitul pe câștiguri bursiere: 3%, 6% sau 16% în funcție de durată și brokerSelfPay primește licența de instituție de plăți de la BNRDoar 3 din 10 români știu că asigurarea locuinței închiriate acoperie daunele cauzate de chiriașiCreditele de consum în România la nivel record: 5,5 mld. lei în iulie 2026

Potrivită estimărilor sale, România riscă să primească cu aproximativ cinci miliarde de euro mai puțini fonduri europene pentru agricultură în perioada 2028-2034, comparativ cu exercițiul financiar curent.

Această scădere semnificativă ar transforma alocarea totală dintr-o sumă de 21,5 miliarde de euro în prezent, într-o cifră de doar 16,5 miliarde de euro pentru noul ciclu de finanțare.

Modificările propuse nu afectează doar volumul total al fondurilor, ci și structura lor. În noua formulare a Politicii Agricole Comune (PAC), „Pilonul 2”, componenta crucială care acoperă dezvoltarea rurală și investițiile în ferme, ar dispărea practic. Irimescu descrie această situație ca fiind o „mare tragedie” pentru sectorul agricol românesc. Deși aceste schimbări se află încă în fază de discuție, impactul lor ar fi profund, deoarece finanțarea investițiilor ar deveni mai restrânsă, obligând fermierii să recurgă la alte surse de capital.

În absența fondurilor dedicate clar investițiilor, atât pentru agricultură, cât și pentru industria alimentară, statele membre ar trebui să decidă dacă redirectionează o parte din sumele destinate subvențiilor directe către proiecte de modernizare. Acestea din urmă sunt banii pe care fermierii îi primesc direct. În trecut, sprijinul european a fost esențial pentru modernizarea exploatațiilor din România și achiziționarea de utilaje noi. Fără o linie bugetară distinctă pentru aceste cheltuieli, agricultorii vor fi nevoiți să mobilizeze resurse proprii sau să contracteze împrumuturi bancare.

Costul creditării variază considerabil între diferitele piețe financiare, ceea ce face investițiile în fermele românești mai costisitoare, conform analizei fostului ministru. Necesitatea de a acoperi aceste cheltuieli este amplificate și de presiunile Comisiei Europene pentru o tranziție verde în agricultură. Irimescu estimează că investițiile necesare pentru a respecta noile cerințe de mediu se ridică la cel puțin 60 de miliarde de euro, bani care, în noua schemă, nu mai sunt găsiți în bugetul dedicat investițiilor.

Un alt punct critic al reformei este plafonarea plăților directe la 100.000 de euro pe beneficiar, nu pe fiecare fermă individuală deținută de acesta. Această limită ar lovi dur exploatațiile mari care au realizat investiții majore și folosesc subvențiile pentru a rambursa creditele luate pentru utilaje. Fermierii au posibilitatea de a obține împrumuturi bancare bazate pe adeverințe emise de Agenția de Plăți și Intervenție Agricolă (APIA), care confirmă plățile viitoare. Pentru a evidenția gravitatea situației, Irimescu oferă un exemplu concret: un fermier care încasează anual două milioane de euro ar fi redus brusc la 100.000 de euro, o situație pe care o califică drept o „catastrofă”.

Datele statistice susțin îngrijorările sale: aproximativ 13.000 de ferme medii și mari generează 75% din producția agricolă totală a României. O reducere drastică a sprijinului pentru aceste entități ar putea compromite nu doar volumul producției, ci și securitatea alimentară a țării.

Cum poate fi asigurată o distribuție echilibrată a sprijinului pentru toți

Este important de reținut că produsele agricole românești, în special cerealele, sunt exportate și către alte state membre ale Uniunii Europene.

Privind distribuirea echilibrată a sprijinului, fostul ministru susține că trebuie ajutat atât fermierul mare, care produce pentru piață, cât și cel mic.

Totuși, el subliniază că nu este suficient să se acorde fonduri doar celor mici, deoarece aceștia adesea nu dispun de terenuri suficiente, de cunoștințe tehnice sau de capital necesar pentru a produce la scară comercială.

Prin urmare, strategia ar trebui să fie una inclusivă, susținând ambele categorii de exploatații.

O altă noutate controversată vizează fermierii care au atins vârsta pensionării.

Aceștia ar putea pierde dreptul la plata directă de bază, o decizie pe care Irimescu o consideră nedreaptă, argumentând că simplul fapt că beneficiază de o pensie nu justifică eliminarea sprijinului agricol.

Contextul mai larg al bugetului european arată o tendință clară de reducere a ponderii agriculturii. Dacă în anii 1980, Politica Agricolă Comună absoarbea aproximativ 70% din bugetul UE, în prezent această pondere a scăzut la 36-37%. Pentru perioada 2028-2034, se estimează o prăbușire a cotei până la aproape 15%. Situația se complicate de faptul că bugetul propus de Comisie ar putea fi negociat la o sumă și mai mică, sub presiunea statelor membre care contribuie net la bugetul european.

Toate aceste restricții financiare se suprapun peste presiunile comerciale existente, complicând și mai mult concurența agriculturii românești cu importurile din alte regiuni. Costurile de producție, deja ridicate, ar putea crește în lipsa unui sprijin adecvat, punând în pericol competitivitatea sectorului pe termen lung.